Bela si Bili, Femela

Doua sufletele minunate,frate si sora, Bili este cel negru complet si Bela este fetița,cea cu alb pe burtică,sunt doua suflete care isi doresc foarte mult sa aiba si ei cate o familie!Au in jur de sapte luni,sunt foarte jucausi si le place sa ii mangai.Nu-i asa ca o sa le gasim si lor cate o familie printre voi?

Motănel negru caută o familie– are atâta iubire de oferit!

Pe străzile reci și neprimitoare, acest motănel negru își duce traiul de câțiva ani, fără să știe ce înseamnă siguranța unui cămin adevărat. Odinioară, a avut stăpâni, dar aceștia s-au stins, iar de atunci el își caută alinarea într-o casă părăsită. Se hrănește din mila vecinilor sau din ce găsește prin gunoaie, dar asta îi afectează grav sănătatea – a început să facă bube pe piele din cauza mâncării stricate.

Cu toate acestea, nu și-a pierdut blândețea. E un motănel extrem de afectuos, care tânjește după atenție și mângâieri. Se ține după oameni, plângându-le în urma, sperând că cineva îi va oferi din nou o familie. În fiecare zi, își riscă viața printre mașini și pericolele străzii.

Rozina, Femela

Îmi spun Rozina. Am nouă ani și pășesc ușor prin apartamentul prea gol acum. Nicole, stăpâna mea, prietena mea cea mai bună, nu mai este aici. Într-o zi, pur și simplu a adormit și n-a mai deschis ochii. Au găsit-o pe canapeaua ei preferată, iar eu stăteam lângă ea, neînțelegând de ce nu-mi mai mângâia blănița aşa cum făcea în fiecare dimineaţă. Nicole și cu mine aveam o legătură specială. Nu mereu am fost doar noi două. Cândva, inima ei adăpostise 17 pisici sub același acoperiș. Toate eram iubite, toate aveam locul nostru. Dar într-o zi, niște oameni îmbrăcați în uniforme au intrat în casa noastră. Au spus ceva despre “prea multe” și “protecția animalelor”. Îmi amintesc haosul acelei zile. Mieunaturile disperate ale surorilor mele, cutiile în care ne-au pus, privirea sfâșiată a lui Nicole când ne-au despărțit. M-au luat și pe mine. Dar soarta a avut alte planuri pentru noi. Cineva, nu știu cine, nu știu de ce, m-a adus înapoi la ea. Doar pe mine. Când m-a văzut, ochii i s-au umplut de lacrimi. M-a strâns la piept și, din acea zi, am devenit nedespărțite. Eram mai mult decât o pisică pentru ea. Eram confidentă, eram sprijin, eram prietenă. Acum, privesc pe aceeași fereastră și oraşul pare străin. Noaptea, mă ghemuiesc pe puloverul ei mov. Parfumul ei de lavandă încă persistă, dar se estompează cu fiecare zi.

Sisi, Femela