Părintele martir Ilarion V. Felea este unul dintre mărturisitorii Ortodoxiei în timpul regimului comunist, scrie istoricul Adrian Nicolae Petcu în ziarul Lumina, citat de Basilica.

S-a născut la 21 martie 1903 în numeroasa familie a preotului Ioan Felea din localitatea hunedoreană Valea Bradului. După şcoala primară din satul natal, tânărul Felea a urmat Gimnaziul din Brad (1918), Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov, respectiv Liceul „Moise Nicoară” din Arad, unde a obţinut bacalaureatul. În 1922 s-a înscris la Academia Teologică din Sibiu, pe care a absolvit-o în 1926. A continuat să se perfecţioneze, Felea urmând Facultatea de Litere şi Filosofie din Cluj (1927-1929) şi Facultatea de Teologie din Bucureşti, unde a obţinut licenţa (1932), apoi doctoratul (1939). În 1927 a fost suplinitor la Liceul „Avram Iancu” din Brad, iar la 26 iulie 1927, în capela Reşedinţei mitropolitane din Sibiu, a primit darul preoţiei prin mâinile Mitropolitului Nicolae Bălan al Ardealului.

A ajuns preot în satul natal, unde a slujit vreme de trei ani. Aici s-a format ca preot şi a acumulat experienţă, înţelegând şi alinând durerile sufleteşti ale credincioşilor de la sat. La 31 august 1930 a fost ales preot pentru Parohia Arad-Şega. Aici, timp de nouă ani, a construit o biserică de zid şi o comunitate de creştini. În 1937 ajunge suplinitor la Catedra de Dogmatică a Academiei Teologice din Cluj. Un an mai târziu, este chemat de către Episcopul Andrei Magieru ca profesor titular de dogmatică, apologetică şi mistică la Academia Teologică din Arad. Pentru o perioadă a predat morală şi omiletică.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Istoria Românilor, de Petre P. Panaitescu, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media

Apreciat mult de către chiriarhul arădean, pentru capacitatea misionară, pastorală şi învăţătorească, la 1 iunie 1939, preotul Felea este transferat la Parohia Arad-Centru, Catedrala eparhială. Alături de misiunea pastorală şi învăţătorească, preotul Felea este însărcinat de către chiriarh cu misiunea publicistică, în calitate de director al foii eparhiale „Biserica şi Şcoala”. Se dovedeşte un slujitor dedicat, după cum arată în jurnalul său, atunci când relatează despre slujba de Înviere din anul 1944 (16 aprilie):

„S-a dat alarma. De teama bombardamentelor anglo-americane, poporul a părăsit catedrala în proporţie de patru cincimi, împreună cu corul. A rămas clerul de altar, îngenuncheat în rugăciune – moment neuitat de rugăciune. După o mică pauză, Liturghia a continuat până la capăt, deşi alarma a ţinut de la ora 11:00 la 12:30. […] Au fost Paşti unice, cu alarmă în nopţile şi înainte şi după Înviere”.

Deşi nu şi-a dorit să se angreneze în vâltoarea scenei politice a României, părintele Felea a intrat în organizaţia legionară, în urma presiunilor celor care deţineau puterea politică în toamna anului 1940.

El a acceptat să intre în legiune, după cum avea să spună într-o declaraţie din 1949, „la stăruinţa unor prieteni şi mai ales cu intenţia de a se folosi de prestigiul meu spre a opri greşelile pe care le făceau atunci legionarii”. De altfel, fiind prea ocupat cu slujirea la catedrală şi misiunea didactică de la academie, părintele Felea nici nu a activat, după cum spunea: „Nu am depus nici o activitate legionară. Speram să-mi spun cuvântul în privinţa intrărilor şi jafurilor de prin case, dar n-am avut nici un prilej, nici cui să-i vorbesc”.