Portrete din Colecția Muzeului Municipiului București”, găzduite de Palatul Suțu în zilele de 21 noiembrie și 6 decembrie 2026, de la ora 11:00. Ghidajul va fi susținut chiar de dr. Nicoleta Bădilă, muzeograf MMB și curatoarea expoziției.

Parcursul propus vizitatorilor depășește simpla contemplare estetică a unor lucrări de patrimoniu. El urmărește modul în care una dintre cele mai influente familii din istoria Țării Românești și-a construit, conservat și transmis prestigiul de-a lungul generațiilor, de la reprezentările epocii voievodale până la urmașii din secolul al XIX-lea.

Scurtă etimologie. De la linia scoasă la lumină la făgăduința sacră

  • Portret: Provine din francezul portrait, derivat din verbul portraire (a desena, a trasa contururi), format la rândul său din latinescul protrahere (pro- + trahere – a trage în față, a scoate la lumină, a dezvălui). Etimologic, portretul nu este o simplă imitație a trăsăturilor fizice, ci actul deliberat de a scoate la suprafață rangul, caracterul și statutul social al celui reprezentat.
  • Ctitor: Își are originea în grecescul bizantin ktitor (întemeietor, fondator, constructor), derivat din verbul ktizein (a întemeia, a zidi). În tradiția românească veche, ctitorul nu era doar finanțatorul unei biserici sau al unui așezământ social, ci garantul continuității comunitare și al memoriei unei dinastii.
  • Votiv: Derivă din adjectivul latin votivus (promis printr-o făgăduință sacră, consacrat), format din substantivul votum (jurământ, rugăciune, ofrandă). Tablourile votive din ctitoriile brâncovenești funcționau ca o punte vizuală între pământesc și sacru, legitimând rolul familiei în fața istoriei.

Dincolo de pânză. Cum se transmite identitatea unei familii prin artă

Întrebarea centrală a expoziției vizează mecanismul prin care o familie istorică își păstrează coeziunea și autoritatea simbolică peste veacuri. Sub îndrumarea curatoarei dr. Nicoleta Bădilă, participanții vor descifra codurile vizuale ascunse în spatele posturilor, vestimentației și inscripțiilor care însoțesc fiecare lucrare.

Dincolo de valoarea lor documentară incontestabilă, aceste lucrări au jucat rolul unor instrumente de legitimare simbolică și de afirmare a identității genealogice, demonstrând modul în care descendenții familiei Brâncoveanu și-au asumat moștenirea dinastică într-o societate aflată în plină modernizare în secolul al XIX-lea.