Pisica nu este doar animalul de companie care torce în fotoliu sau se urcă pe tastatura laptopului. Este, de fapt, una dintre cele mai încărcate simbolic ființe din istoria umanității. De la zeitate egipteană la personaj recurent în literatură, de la vrăjitoare medievale la influenceri pe Instagram, pisica a știut mereu să se reinventeze.
În volumul colectiv Ce vrăji a mai făcut pisica mea, coordonat de Radu Paraschivescu, răspunsul e mai degrabă o confesiune decât o analiză: oamenii, chiar și cei raționali sau riguroși cedează în fața unei feline care le răstoarnă perdelele și apoi li se cuibărește în suflet.
Când ironia întâlnește blana moale
Cunoscut pentru umorul său rafinat și observațiile tăioase despre societate, Radu Paraschivescu schimbă registrul în acest volum. Aici nu mai comentează realitatea, ci o observă prin ochii unei pisici. Sau, mai bine zis, din postura celui sedus de o creatură care, aparent, nu cere nimic dar îți fură tot timpul și toată afecțiunea.
„Principala trăsătură a pisicii e arta de‑a suscita simpatie comportându‑se antipatic.”— Radu Paraschivescu
Este una dintre cele mai savuroase și exacte observații despre paradoxul pisicii, acel amestec de dispreț jucat și nevoință emoțională care o face imposibil de ignorat.
O carte care miaună cu stil
Volumul Ce vrăji a mai făcut pisica mea adună texte scrise de scriitori, editori, filosofi și psihiatrii. 15 oameni care, pentru câteva pagini, renunță la postura profesională și povestesc cu sinceritate despre legătura lor cu pisicile. Printre aceștia se numără și Gabriel Liiceanu, surprins în carte „în pat cu pisica lui” – o imagine cu încărcătură simbolică pentru cei obișnuiți cu autorul în rolul să sobru.
Radu Paraschivescu descrie această carte ca fiind „duioasă, comică și, câteodată, tristă”. Iar magia ei stă tocmai în tonul confidențial, în amestecul de tandrețe și umor, în micile întâmplări care transformă o simplă pisică într-un personaj cu rol principal.
Curierulnational.ro
Observatornews.ro
