Politica SUA era previzibilă de acum 15 ani
Statele Unite se vor concentra de acum pe rezolvarea problemelor din Indo Pacific. Nu este însă o noutate, pentru că pivotul american spre Pacific a început încă din timpul primului mandat al lui Barack Obama și este susținut deopotrivă de către republicani și democrați. De altfel, Trump nu este nici măcar primul președinte american care a solicitat europenilor creșterea cheltuielilor militare.
De altfel, ideea pivotului american spre Indo-Pacific a fost anunțată încă din 2011 de nimeni alta decât Hillary Clinton, în Foreign Policy. De atunci, experții au avertizat în repetate rânduri că importanța Europei și chiar cea a Orientului Mijlociu au fost trecute în plan secund la Washington. Decizia nu ar fi fost schimbată nici măcar în cazul în care Kamala Harris ar fi câștigat alegerile.
„Se vorbește mult că toți șefii NATO, inclusiv Stoltenberg sau actualul secretar general, Mark Rute, au solicitat statelor membre să investească mult mai mult în apărare. Ei bine, Trump nu e primul care a venit cu astfel de solicitări. Regretatul Jimmy Carter (n.r.- fost președinte al Statelor Unite între 1977 și 1981, democrat) a fost probabil primul. Încet, lucrurile se schimbă, dar în direcția previzibilă. În condițiile în care China controlează deja infrastructuri portuare maritime în Pakistan și în Africa de Est, SUA caută să fie tot mai prezente în zona Indo-Pacific. E și un răspuns dat de Statele Unite ale Americii, dacă vreți, la această strategie chineză de preluare a unor infrastructuri care au jucat un rol foarte important, atât din punct de vedere economic, în geografia comercială mondială, dar și în capacitatea de a-și proiecta efectiv influența și capacitățile militare pe mapamond”, remarcă Ștefan Popescu.
Trump și „societatea de asigurare”
Donald Trump, care este un om al tranzacțiilor, va continua să formuleze astfel de cereri și să pună presiune pe aliații europeni. Și nu numai.
„Cu Trump, angajamentul american, inclusiv față de Taiwan, va fi ca o societate de asigurare. Pe formula plătești, beneficiezi, nu plătești – s-ar putea să fie probleme”, rezumă profesorul.
El a comentat și declarațiile lui Donald Trump despre Panama, Groenlanda și Canada, percepute ca o adevărată amenințare în Europa și nu numai. Există și aici o legătură cu China, mai exact cu rivalitatea sino-americană și cu creșterea puterii Beijingului, percepută la Washington ca o mare provocare și chiar amenințare.
„Interesul pentru controlul canalului Panama este, de fapt, exprimă o prioritate strategică a lui Trump pentru punctele nodale de pe glob, cele care au un rol determinant în comerțul mondial, mai mult canalul Panama, care se află în proximitatea Statelor Unite ale Americii și către care se îndreaptă și interesele Chinei. Prin ridicarea acestei mize, la un nivel, am putea spune, chiar absurd, preluarea controlului, deși acest canal a fost inițiat de francezi la 1880 și terminat de americani între 1904 și 1914, cu un control direct între 1904 și 1999, deci până de curând, prin ridicarea acestei mize, Trump caută să obțină din partea statului Panama tarife preferențiale pentru companiile americane și, totodată, să limiteze sau să caute să elimine influența chineză, investițiile chineze din această țară”, mai arată el.
Germania a fost prima care a cerut să cumpere insule
De altfel, Donald Trump nu a fost singurul care a pus problema în acest fel. Aici, Ștefan Popescu amintește faptul că, în urmă cu un deceniu, Germania presa Grecia să-și vândă insulele, pentru a-și plăti datoriile.
„Există și experiența unor state occidentale, despre care nu se mai vorbește, care și-au înstrăinat infrastructuri strategice la presiunea altor puteri occidentale europene care au avut o simplă viziune contabilă. Germania, care nu excelează prin spirit atunci când este vorba de strategii la nivel internațional, pentru că domnul Wolfgang Schäuble, răposatul, ministru al finanțelor din… al lui Angela Merkel, cerea Greciei în 2015 să-și vândă din insule pentru a-și acoperi problemele financiare, a-și rezolva problemele financiare. De altfel, în aceste condiții portul Pireu, o infrastructură strategică foarte importantă, localizată în Mediterana de Est, a fost înstrăinată Chinei. Practic, Grecia a fost obligată să-l vândă Chinei. Și, prin urmare, Trump dorește ca Statele Unite să fie prezente și să aibă în control control asemenea puncte nodale, cu atât mai mult de canalul Panama. Este, de altfel, și o relansare a doctrinei Monroe, elaborată la începutul secolului al XIX-lea, potrivit căreia America trebuie să aparțină americanilor”, punctează profesorul Popescu.
Americanii simt respirația chinezilor în ceafă
Chiar și în ceea ce privește declarațiile lui Donald Trump despre Groenlanda și Canada, trebuie avut în vedere contextul și nuanțele insuficient explicate. Aici trebuie pornit de la faptul că, deși Statele Unite ale Americii sunt cea mai mare putere mondială, în zona arctică nu au reușit să se impună în fața ambițiilor altor puteri.
„În ce privește Groenlanda, Donald Trump afirmă interesul pentru zona Arctică, un teatru în care există un dezechilibru, un defavoare a Statelor Unitele Americii și a Occidentului, pentru că Federația Rusă investește de decenii în infrastructuri militare, își întărește infrastructurile portuare, energetice. Totul în perspectiva creșterii importanței acestui teatru strategic prin topirea periferică a calotei glaciare, care va permite nu numai noi rute maritime mai scurte, dar și exploatarea resurselor, a unor resurse cruciale pentru economia secolului XXI”, e opinia analistului.
În spatele declarațiilor cu privire la Groenlanda, Donald Trump mai are și un alt motiv, susține Ștefan Popescu.
„Trump dorește să preseze guvernul danez pentru a aloca și mai mulți bani pentru infrastructura militar-americană din satul Pituffik, fosta bază Tule, unde se află o bază a comandamentului apărării aerospațiale nord-integrat nord-american și un centru de supraveghere satelitar. Este o bază foarte importantă, iar Trump a arătat încă din timpul primei președinții un interes pentru zona arctică, pentru a întări prezența Statelor Unite ale Americii în Atlanticul de Nord și în zona arctică. Și prin urmare va continua acest lucru.”
Și în privința Canadei, declarațiile caraghioase date de Trump ascund un detaliu care îi preocupă tot mai mult pe americani.
„În ce privește Canada, aici, prin asemenea declarații, caută să obțină, să reechilibreze balanța comercială care este puternic defavorabilă Statelor Unite ale Americii”, mai spune profesorul Ștefan Popescu.
„Nu vor fi anexări”
Totuși, este foarte important de înțeles, subliniază expertul, că Statele Unite ale Americii nu vor trece la anexări, oricât de ciudate ar fi declarațiile lui Donalt Trump. În schimb, Washingtonul va folosi un ton din ce mai dur și își va urmări propriile interese, într-o lume în care simte tot mai mult concurența Chinei și nu numai.
„Nu este vorba despre anexări. Nu, nu va trece Trump, nu va trece nimeni nimeni la anexare, dar în același timp, ca o concluzie, toate aceste declarații trebuie să le vedem ca o schimbare de epocă în care raporturile de forță sunt fundamentale în relațiile internaționale. Trump nu face decât să constate acest lucru și este, cum să zic, omul momentului. Pentru că peste tot în lume vedem că politica de forță este cea care dictează. Uitați-vă la Caucazul de Sud apropo de relația Azerbaijan-Armenia. Priviți China, cum își folosește forța financiară pentru a-și crește influența asupra statelor din Sudul Global. Sau Federația Rusă, țară care folosește toată panoplia de la arma energetică până la intimidarea politică și ajunge până la folosirea chiar forței militare. Deci suntem, intrăm într-o lume a «marilor carnivore», am ieșit din lumea «erbivorelor»”, încheie Ștefan Popescu.