Limba pe care o vorbim ne trădează intențiile, pentru că fiecare cuvânt spune ceva despre noi și fiecare cuvânt are o poveste. V-ați întrebat vreodată de ce românii, deși vorbesc o limbă latină, au abandonat în mare parte termenul „amor” în favoarea slavonului „iubire”? Răspunsul ascunde o întreagă psihologie a relațiilor. Există cuvinte care, deși nu denumesc grade de rudenie, dau numele partenerilor în funcție de sentimente, având puterea de a „oficializa” și de a oferi o notă de autenticitate unei legături.

Mitul creației și dualitatea din cuplu

Rădăcinile căutării noastre se află în Biblie, unde se sugerează că omul este făcut de două ori. De atunci, cele două jumătăți se caută în lume pentru a se reuni prin iubire.

Apare însă o dualitate a sentimentului erotic: dorința de dominare a celuilalt, dar și dragostea pură pentru el. În dinamica unui cuplu, bărbatul caută adesea, nativ, împlinirea sexuală, în timp ce femeia are nevoie, înainte de toate, să se simtă iubită. Este interesant să privim cum a evoluat chiar termenul care o definește.

Iubit și iubită: De la Biserică la unirea fizică

Cuvântul provine din slavul „ljubiti” (drag) și a intrat la noi prin scrierile bisericești, având inițial un sens de apropiere spirituală, de apropiere cu Dumnezeu:

„Pentr-aceea, iubiții miei creștini, astădzi simtem chemați de Lazar” (Varlaam, Cazania) sau „Că se izbăvească-se iubiții tăi” (Psaltirea Hurmuzaki).

La început, acest sentiment definea strict legătura profundă și personală cu Dumnezeu. Era ceva transcendent, ce nu se putea explica sau conceptualiza prin rațiune. De aceea, până în ziua de astăzi, avem moștenită această percepție: iubirea pură (fără referire la actul erotic) rămâne un mister inefabil, imposibil de definit complet.

De la această dragoste sacră, termenul face un pas important și trece la sensul de „iubit” pentru creștinul de lângă tine, adică pentru oamenii reali care formau comunitatea Bisericii, se adunau laolaltă și împărtășeau aceleași trăiri umane și spirituale. Cuvântul începe astfel să exprime sentimentele pe care o persoană le are pentru o altă persoană:

„Iubitule, mă rog să ai spor în toate și să mergi bine cu sănătatea, precum bine mergi cu sufletul” (Biblia sau Sfânta Scriptură, p. 252).