Principalele diferențe dintre cele două planuri
În opinia sa, planul europenilor este mult mai bun: „Ce reiese de aici este că liderii europeni se concentrează pe o soluție de pace durabilă, pe când americanii, Trump, în particular, e interesat mai degrabă de o soluție rapidă, cu concesii substanțiale din partea Ucrainei, care avantajează Rusia. Dar, repet, americanii nu au venit încă cu un plan de pace concret, cu etape sau o arhitectură coerentă, deci ne bazăm doar pe o serie de remarci sau idei emise de Trump sau de asociații săi.”
„Planul european e coerent și plauzibil, dacă liderii europeni îl pot convinge pe Trump să accepte acel backstop. Fără el, planul european nu e plauzibil pentru că lipsește funcția de credibilizare a descurajării, pe care doar SUA o poate oferi. Și adevărul este că nu știu dacă ar trebui să ne așteptăm ca SUA să vină cu propriul plan de pace. Vor negocia, cel mai probabil, ce pun europenii pe masă și vor urmări să-și minimizeze cât mai mult costurile și implicarea”, completează Marius Ghincea.
Planul perfect? Evident, nu există, este de părere expertul. „Nu există plan perfect. Există numai compromisuri”, conchide Marius Ghincea.
Între speranță și capitulare
Generalul (r) Virgil Bălăceanu, omul care a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles şi a fost şef al Brigăzii Multinaţionale din Sud-Est, este tranșant. În opinia lui, planul de pace american înseamnă, de fapt, capitularea Ucrainei. Mult mai bun ar fi, spune el, planul europenilor, deși nici acesta nu vine cu soluția miraculoasă.
„Termenii, cel puțin până acum, care nu sunt prezentați de Trump, dar sunt acceptați indirect de Trump și vin dinspre Federația Rusă, sunt termenii capitulării. De la recunoașterea situației de pe teren, adică orice cucerire este o cucerire de drept a Federației Ruse, până la, se pare că spun, și retragerea ucrainenlor din Kursk, fără ca ei să retragă din alte teritorii, la denazificare, adică îndepărtarea de la conducere a lui Zelenski, eventual și a guvernului pro-occidental. Plus demilitarizarea, adică o reducere efectivelor armatei ucrainene la 80.000, un număr mult mai redus de tehnică militară, mă refer la tehnică blindată, mă refer la aviație. Și atunci, rușii vor să creeze în felul acesta, prin condițiile lor, un stat ucrainean foarte slab și fără o prezență a forțelor de descurajare, de menținerea păcii, pe teritoriul ucrainean”, menționează generalul.
Practic, scopul rușilor ar fi să se asigure că Ucraina va fi o țară slabă, fără apărare, un fel de Belarus. De asemenea, rușii au în vedere refacerea Uniunii Statale, care ar cuprinde, alături de Federația Rusă, Belarus, Ucraina și Republica Moldova.
„Rușii vor în definitiv să slăbească, să vulnerabilizeze Ucraina din punct de vedere militar, așteptând alegerile și se vor implica direct în aceste alegeri pentru readucerea la puterea a lui Ianukovici sau a unui alt lider pro-rus. Proiectul lui Putin al Uniunii Statale, Federația Rusă, Belarus, Ucraina, Republica Moldova este mult mai actual prin ceea ce vrea să impună Trump, pentru că nu este o pace, este o capitulare. Extrem de favorabil le este rușilor un asemenea scenariu. Să plecăm de la ideea că anul viitor vom avea un președinte pro-rus la Kiev, care pentru securitatea Kievului va solicita dislocarea forțelor rusești pe teritoriul Ucrainei, va solicita și prezența armelor nucleare tactice, urmând exemplul Belarusului. Ca atare scopurile de expansiune teritorială 20% din Ucraina și ca sferă de influență și de prezență militară a Ucrainei, prezență militară a Federației Rusiei în Ucraina, s-ar realiza”, dezvoltă generalul.
Ucraina mai poate lupta
Planul european, în schimb, ar avea în centru asigurarea suveranității și a independenței Ucrainei.
„Planul european înseamnă, în primul rând, păstrarea suveranității și a independenței Ucrainei. Planul european este dedicat păcii, dar nu în condițiile unei capitulări. Pentru că nu putem vorbi de o capitulare”, mai spune el.
Citește și: România, în fața provocării supreme din ’89 încoace. Cum facem să ne fie bine prima dată nouă, apoi și aliațilorUcraina s-ar fi putut considera învinsă și ar fi trebuit să accepte o capitulare doar dacă rușii ar fi spart frontul. Generalul Virgil Bălăceanu explică ce ar însemna mai exact acest lucru.
„Vorbeam de o capitulare în condițiile în care armata ucraineană nu ar mai fi rezistat. În condițiile în care, prin acțiunile ofensive, rușii îi scot pe ucrainieni în timp scurt din Kursk, cuceresc Donețk, cuceresc Lugansk, recuceresc ce au pierdut prin contraofensiva între ghilimele ucraineană și amenință, deschizând centura de est însemnând Sumî și Chernihivul, amenință Kievul și, într-un fel, amenință și o deschidere operativă înspre Odesa. În aceste condiții, Ucraina s-ar simți învinsă. Nu ar mai avea capacitatea să reziste. Însă, în prezent încă are capacitatea să reziste”, subliniază generalul.
Pe de altă parte, departe de a fi perfect, planul european este mult mai favorabil Ucrainei.
„Planul european merge, în primul rând, pe ideea ca drepturile teritoriale ale Ucrainei să fie consensuite nu neapărat prin recucerirea celor care au intrat în componența Federației Ruse, ci prin măsurile pe care le vrea Europa. Și mai sunt și alții care se asociază. Europa vorbește de forțe de descurajare care să înlăture posibilitatea reluării ostilităților, propunere pe care Federația Rusă o exclude. Trebuie să fie condiții de garantare a securității prin continuarea înarmării armatei ucrainene și nu pentru scopuri ofensive, ci cu armament și cu tipuri de munițe specifice apărării, trebuie să însemne garanții de ambele părți, cum ar fi retragerea trupelor ucrainene în adâncime, eventual în cazărmi, demobilizarea, concomitent cu retragerea forțelor ruse în cazărmile de unde au fost trimise pe front, demobilizarea celor 300 și ceva de mii de rezerviști ruși care au fost mobilizați, Ucraina are dreptul de sine stătător să-și decidă forțele armate, așa cum Federația Rusă de sine stătător decide să crească de la 1,3 milioane la 1,5 milioane. Acesta e cel mai bun un exemplu care arată contradicția, rușii spun că vor să aibă o armată de 1,5 milioane, dar ucrainenii trebuie să se limiteze la 80.000, ca să fie o victimă sigură în condițiile în care s-ar relua războiul”, arată generalul.
Europenii, dar și ucrainenii ar fi în schimb dispuși să recunoască, evident că indirect și nu oficial, cuceririle făcute de ruși. Asta ar însemna că rușii și-ar păstra circa 20% din suprafața Ucrainei.
„Europenii ar recunoaște indirect teritoriile deja cucerite de ruși, pentru a obține pacea. Dacă aliniamentul de contact devine o linie de demarcație și linia de demarcație va fi o linie a păcii de ambele părți, înseamnă că îi recunoști indirect celuilalt cuceririle”, încheie generalul Virgil Bălăceanu.
Curierulnational.ro
Observatornews.ro
