: Într-o lume modernă, în care rafturile supermarketurilor sunt pline de produse care promit „mai puțin zahăr”, „zero grăsimi” sau „bogat în proteine”, dincolo de mesajele de marketing de pe fața ambalajului, adevărul despre un aliment se află întotdeauna pe etichetă. În contextul actual, în care bolile metabolice, obezitatea și dezechilibrele nutriționale sunt în creștere, capacitatea de a interpreta corect informațiile de pe ambalaj devine o competență esențială pentru orice consumator responsabil.

Ghid pentru citirea etichetelor. Cum să citești corect etichetele alimentare și să faci alegeri sănătoase

În Uniunea Europeană, etichetarea alimentelor este reglementată strict, tocmai pentru a oferi transparență și protecție consumatorilor. Instituții precum Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) evaluează siguranța ingredientelor și a aditivilor, iar cadrul legislativ european impune standarde clare privind declarația nutrițională, evidențierea alergenilor și utilizarea mențiunilor precum „fără zahăr” sau „conținut redus de grăsimi”. Cu toate acestea, informația corectă este utilă doar dacă știm cum să o citim și să o interpretăm în contextul propriilor obiective de sănătate.

Cori Grămescu, tehnician nutriționist și Nutrition Coach acreditat NASM (National Academy of Sports Medicine, SUA), detaliază principalele aspecte de care trebuie să ținem cont atunci când citim etichetele alimentare în UE, de la lista ingredientelor și tabelul nutrițional, până la înțelegerea aportului caloric și a mențiunilor reglementate la nivel european.

Elementele cheie obligatorii pe etichetele alimentelor din UE

Fiecare etichetă alimentară din Uniunea Europeană este o sursă de informații esențiale, structurată conform unor reglementări stricte. Înțelegerea fiecărui element vă permite să evaluați rapid și eficient produsul.

„Într-o piață alimentară din ce în ce mai complexă, înțelegerea etichetelor produselor nu mai este un simplu avantaj, ci o necesitate absolută pentru a face alegeri nutriționale informate și a susține un stil de viață sănătos. Uniunea Europeană, recunoscută la nivel mondial pentru angajamentul său față de protecția consumatorilor, a implementat un cadru legislativ riguros în ceea ce privește etichetarea alimentelor. Acest cadru vizează asigurarea transparenței totale, siguranței alimentare și a unei informări clare și complete pentru fiecare cetățean european. Primul pas în decodificarea unei etichete este identificarea corectă a produsului. Denumirea legală a alimentului trebuie să fie clară și precisă, eliminând orice ambiguitate. Aceasta vă asigură că știți exact ce tip de produs achiziționați, evitând confuziile cu denumiri similare sau generice. Urmatorul este lista ingredientelor, unul dintre cele mai revelatoare elemente ale etichetei este lista ingredientelor. Toate componentele produsului, inclusiv aditivii alimentari, trebuie enumerate în ordine descrescătoare a greutății. Acest lucru înseamnă că primul ingredient din listă este prezent în cea mai mare cantitate, iar ultimul în cea mai mică. Aditivii sunt adesea indicați prin numere E (de exemplu, E300 pentru vitamina C), un sistem standardizat la nivel european care atestă siguranța și funcția specifică a acestora. Prezența cuvântului „ingrediente” la începutul listei confirmă respectarea acestei cerințe. De asemenea, pentru siguranța consumatorilor cu alergii sau intoleranțe alimentare, UE a impus reguli stricte privind etichetarea alergenilor. Există 14 alergeni majori recunoscuți (cum ar fi glutenul, arahidele, laptele, ouăle, fructele cu coajă lemnoasă etc.) care trebuie evidențiați clar în lista ingredientelor. În cazul în care alergenii nu figurează direct în lista de ingrediente, dar pot fi prezenți din cauza contaminării încrucișate, se impune o mențiune de tipul „poate conține [alergen]”. Tabelul nutrițional oferă detalii esențiale despre compoziția nutrițională a produsului. Informațiile obligatorii includ: energia (exprimată în kJ și kcal), grăsimile totale, acizii grași saturați, carbohidrații, zaharurile, proteinele și sarea. Aceste valori sunt indicate, de regulă, per 100 g sau 100 ml de produs, facilitând comparația între diverse produse. Producătorii pot include voluntar și alte informații, cum ar fi conținutul de fibre, vitamine și minerale, dacă acestea sunt prezente în cantități semnificative. Marcarea datei a carei terminologie corectă conform Regulamentului (UE) este „Data durabilității minimale” – exprimată ca „A se consuma de preferință înainte de…” si se aplică produselor stabile, la care calitatea se poate diminua după această dată, dar produsul rămâne sigur pentru consum sau „Data limită de consum” – exprimată ca „A se consuma înainte de…” si se aplică produselor microbiologic perisabile, după care consumul prezintă risc pentru sănătate. Cantitatea netă a produsului (exprimată în unități metrice (g, kg, ml, l), trebuie indicată clar pe etichetă. Pe etichetă trebuie să se mai regăsească, informații precum: țara de origine (informații despre proveniența alimentelor), numele și adresa operatorului din sectorul alimentar (informație ce asigură trasabilitatea și responsabilitatea producătorului sau distribuitorului) precum și instrucțiuni de depozitare și utilizare (instrucțiuni clare de depozitare, utilizare sau preparare) și tăria alcoolică (în cazul băuturilor care conțin alcool, este obligatoriu să se indice conținutul de alcool (exprimat în procente din volum) dacă acesta depășește 1,2%.).”