România se confruntă cu o criză de legitimitate politică și electorală amplificată de atacuri cibernetice, campanii de dezinformare și vulnerabilități instituționale, într-un context în care partidele suveraniste cresc în influență, iar apărarea digitală devine esențială pentru viitorul democrației. Începând cu 24 noiembrie 2024, când votul pentru alegerea președintelui României a fost suspendat pe fondul unor dovezi credibile de ingerință externă, în special din partea Federației Ruse, au apărut îngrijorări serioase privind riscul ca atacurile cibernetice să fie folosite pentru a fura alegerile. Potrivit dr. Roxana Radu de la Blavatnik School of Government a Universității Oxford, alegerile din 2025 din România au reprezentat un „test de stres pentru apărarea digitală a Europei”, demonstrând cum dezinformarea coordonată pe platforme precum TikTok și Telegram poate submina integritatea democratică.

România se confruntă cu provocări majore în ceea ce privește protecția procesului electoral, într-un context în care atacurile cibernetice și campaniile de dezinformare devin instrumente tot mai utilizate pentru a influența alegerile.

Criza de legitimitate și provocările digitale: România între neîncredere și ascensiunea suveranismului

România traversează o perioadă de instabilitate politică și socială marcată de lipsa de încredere a populației în instituțiile statului și de ascensiunea partidelor suveraniste, care profită de vulnerabilitățile mediului online. Analistul politic Radu Delicote atrage atenția că educația digitală deficitară și incapacitatea instituțiilor de a comunica eficient în contextul alegerilor au dus la o erodare periculoasă a legitimității statului.

„Educația digitală, așa cum se face în liceele românești, este la nivelul anilor 2000, dacă nu chiar mai jos”, afirmă Delicote.

Această întârziere majoră face ca generațiile de tineri să fie slab pregătite în fața manipulării online și a dezinformării. În paralel, instituțiile statului, blocate în proceduri birocratice învechite, nu pot reacționa rapid la atacurile cibernetice sau la campaniile de influență digitală.

Atacul cibernetic nu seamănă cu un jaf bancar

Analistul atrage atenția că percepția publică asupra atacurilor cibernetice este învechită:

„Noi gândim în paradigma unui jaf de bancă, unde aștepți să găsești amprente sau dovezi clare. În online, un atacator profesionist nu lasă urme. Cine lasă amprente, de regulă, nu este un atacator cu experiență.”

Această realitate face dificilă identificarea rapidă a surselor de atac și complică munca autorităților. Totodată, lipsa unor dovezi clare a alimentat confuzii și a permis speculațiilor să se amplifice în spațiul public.

Comunicarea defectuoasă a statului

Un alt punct vulnerabil îl reprezintă comunicarea publică a instituțiilor.

„Nu poți veni să spui simplu, gata, e Rusia și ne-am spălat pe mâini. O astfel de abordare nu face decât să alimenteze neîncrederea”, subliniază Delicote.