La mulți ani, ROMA! 21 Aprilie 753 î.d Hr. 2779 de ani de la Ab Urbe condita. Pentru că sunt foarte, foarte multe cuvintele (vocale, diftongi, consoane…etc) latinești, o să scriem despre unul folosit mereu: Lat. „ostia” > Rom. „uşă”. Ostia era/ este o localitate în Italia pe unde se varsă Tibrul în mare. Deci, atunci când deschideţi uşa … lăsaţi râul să se verse în mare. Tibrul vă mulţumeşte că îl ajutaţi să ajungă la destinaţie! Cum toată lumea știe, fluviu era în latină de gen feminin (o fluviu/ două fluvii), pentru că producea ceva (și distrugeri atunci când ieșea din matcă).
Câteva cuvinte:
Adverbul „curând” – din (participiul verbului) Lat. „currendo”-a alerga. Ajung curând = Ajung alergând (repede).
“Pilă”- în latină însemna ”picior de pod”. Așa sprijini pe cineva (când îi pui o ”pilă”). Doar un sprijin, de acolo trebuie să se ajute singur ca să se sunțină până la următorul picior de sprijin (al podului). Chiar dacă i se pune o pilă, de restul depinde de persoana respectivă. Trebuie să se susțină singură
Braț” – din Lat. „brachium”- mai scurt decât piciorul. „Picior” – din Lat. Petiolus (era diminutiv).
„Arăt” – din Lat „arrecto”- a arăta drept. Arăt cu arătătorul (arăt drept), deci nu este ceva nepoliticos.
Româna a pierdut termenul din latină- “cattus” (pisică), termen care se păstrează și în engleză, cât și în alte limbi. Româna păstrează cuvântul latinesc în “cătușe”, “a încătușa”- pentru că prind ca niște gheare de pisică.





Curierulnational.ro
Observatornews.ro

