Imediat ce a trecut de proba electorală inedită a alegerilor parlamentare încadrate de alegeri prezidențiale din decembrie 2024,[1] coaliția formată din Partidul Național Liberal (PNL) – Partidul Social Democrat (PSD) – Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR) – Uniunea „Salvați România” (USR) a constatat că deficitul la bugetul de stat depășise cu mult 9% din produsul intern brut. Coaliția formată după alegerile din decembrie 2024 este aceeași cu cea care guvernase neîntrerupt începând cu decembrie 2020, în combinații cvasi-asemănătoare.

PNL a guvernat cu USR și UDMR până în noiembrie 2021 (guvernul condus de Florin Cîțu – PNL), apoi PNL a guvernat cu PSD și cu UDMR până în iunie 2023 (guvernul condus de Nicolae Ciucă – PNL), din nou cu PSD până în decembrie 2024 (primul guvern condus de Marcel Ciolacu – PSD) și din nou cu PSD și UDMR până în mai 2025 (al doilea guvern condus de Marcel Ciolacu – PSD). Ca atare, noul prim-ministru din partea PNL, Ilie Bolojan, își începea mandatul în iunie 2025 continuând guvernarea neîntreruptă a PNL din noiembrie 2019, atunci când guvernul minoritar PNL (condus de Ludovic Orban – PNL) fusese învestit de către Parlament. Dincolo de mirarea publică legată de creșterea deficitului la bugetul de stat, ceea ce se poate remarca este renunțarea la încă proaspătul discurs electoral și adoptarea decisivă a paternalismului.

Consiliat de oameni de afaceri privați, primul-ministru PNL Ilie Bolojan a adoptat rapid argumente legate de ineficiență și risipă, importând nu doar jargonul folosit în marile corporații capitaliste, ci și atitudinea proprietarului văduvit în acumularea profitului de către o conducere defectuoasă a afacerilor sale. Astfel, taxarea pensiilor „mari”,[2] reducerea burselor școlare (cu 40%), reducerea cu 50% a tarifului brut pe ora suplimentară în învățământ, creșterea normei didactice pentru toți profesorii, comasarea școlilor și taxarea alocațiilor pentru creșterea copilului acordate mamelor aflate în concediu maternal,[3] toate sunt măsuri justificate pentru reducerea deficitului bugetului de stat.[4]

În sine, cooptarea unor proprietari de mari afaceri și de angajați ai acestora în ceea ce se numește Consiliu Consultativ pentru reformă, condus de vicepremierul Călin Anastasiu, ridică semne de întrebare cu privire la conflictul de interese ce ar putea să apară, deciziile guvernului putând fi orientate către propriul câștig de capital sau de influență.

Dar ceea ce este analizat aici este discursul ținut de angajați și foști angajați ai unor mari companii private (PricewaterhouseCoopers, KPMG, Ernest & Young), ce legitimează ideea conducerii unei țări ca o simplă companie privată în căutare de profit.

Unii dintre membrii Consiliului fac sau au făcut parte din asociații de lobby ale ambasadei Statelor Unite ale Americii (American Chamber of Commerce in Romania – AmCham) sau ale ambasadelor unor state din Uniunea Europeană (Consiliul pentru Dezvoltarea României – CDR, Camera Germană de Comerț – AHK, Camera Franceză de Comerț – CCIFER).