”Socrul” este cunoscut cu sensul de ”tatăl unuia dintre soți în raport cu celălalt soț”, această denumire începe în timpul nunții. Provine din lat. Socrus și face parte din fondul principal lexical al limbii. Termenul se regăsește în toate dialectele sud-dunărene. ”că sta socru-său Brâncovanul de-l sprejăniè tare dispre Poartă.”(Neculce, L., 153), ” că este socru craiului franţujesc”(Neculce, L. 327). Forma de plural denumește pe părinții unuia dintre soți: ”Socrii mari la ăl tânăr și socrii mici la tânără”.
Întâlnim compuse ca ”socrul mare”- numele purtat de părinții mirelui și ”socru mic” purtat de părinții miresei și ”tată socru”- numele dat de soț sau soție tatălui celuilalt.
Soacra este mama unuia dintre soți în raport cu celălalt, din lat. Socra (apare în toate dialectele sud-dunărene, ”Soacra cu trei nurori” (Creangă).
Ca și socru, termenul este răspândit pe întreg teritoriul. Formează mai multe compuse decât masculinul, unele cu sensuri neplăcute: ”a socri” – a cicăli, a certa.
Curierulnational.ro
Observatornews.ro
