Povestea Sodomei și Gomorei este una dintre cele mai cutremurătoare din Vechiul Testament. Două cetăți distruse prin foc divin din cauza păcatelor locuitorilor lor – corupție morală, nedreptate, violență și destrăbălare. Cu toate acestea, în ciuda severității judecății divine, textele religioase lasă loc pentru o întrebare profundă: ar fi putut fi iertate Sodoma și Gomora? Și, mai larg, pot fi iertate cetățile pierdute, dacă există dreptate și pocăință în ele?
Dumnezeu și dreptatea milostivă În Geneza 18, înainte de distrugerea cetăților, apare o scenă remarcabilă: Avraam mijlocește în fața lui Dumnezeu pentru salvarea Sodomei. Întreabă dacă cetatea va fi cruțată dacă acolo se află cincizeci de oameni drepți. Dumnezeu răspunde afirmativ. Avraam continuă să coboare numărul – la 45, 40, 30, 20, chiar 10 – iar Dumnezeu îi răspunde de fiecare dată: „Nu o voi nimici, de se vor afla acolo zece oameni drepți.” (Geneza 18:32)
Această scenă dezvăluie un adevăr esențial: Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului, ci întoarcerea lui. Iar distrugerea nu vine din cruzime, ci din lipsa totală de dreptate și pocăință în acele locuri. Dacă s-ar fi găsit măcar zece drepți, cetățile ar fi fost iertate. Așadar, iertarea era posibilă, dar nu a existat răspuns din partea celor vizați.
Pilda orașului iertat: Ninive Un contraexemplu izbitor este cel al cetății Ninive, din Cartea lui Iona. Asemenea Sodomei, și Ninive era considerată o cetate pierdută, plină de păcate. Dumnezeu îl trimite pe profetul Iona să vestească pieirea cetății: „Încă patruzeci de zile și Ninive va fi nimicită.” (Iona 3:4)
Dar, spre surprinderea lui Iona, ninivitenii se pocăiesc: „Au crezut în Dumnezeu, au vestit un post și s-au îmbrăcat cu saci, de la cel mai mare până la cel mai mic.” (Iona 3:5) Regele însuși își părăsește tronul, îmbracă sacul, se așază în cenușă și îndeamnă poporul la pocăință.
Curierulnational.ro
Observatornews.ro
