În ciuda atacurilor aeriene derulate de Israel, Iranul a reușit să continue lansările cu rachetele balistice, datorită unei strategii militare bazate pe sisteme de apărare avansate și baze subterane. Potrivit evaluărilor Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF), armata dimn Iran a început actualul conflict cu aproximativ 2.000 de rachete balistice. Acestea reprezentau o amenințare pentru teritoriul israelian prin câteva sute de sisteme de lansare.

Iran, o doctrină industrială și strategică

Timp de peste două decenii, strategia iraniană privind rachetele s-a concentrat pe trei componente de bază: o industrie de apărare internă extrem de avansată, capabilă să copieze și să reproducă tehnologii străine, dezvoltarea de capacități independente de producție și fabricarea în serie a unei game diverse de rachete și platforme de lansare.

Rachetele ascunse ale Iranului. Strategia care înfruntă raidurile aeriene ale Israelului. Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) și armata iraniană au investit masiv în construirea unui arsenal greu de neutralizat printr-un singur atac sau printr-o singură campanie.

Consolidarea capacității de supraviețuire a armatei din Iran

În urma monitorizării atente a capabilităților IDF și ale Forțelor Aeriene Israeliene (IAF) Teheranul a acordat prioritate supraviețuirii. Aceasta include consolidarea stocurilor de arme, a flotelor de drone și a platformelor de lansare a rachetelor.

În acest scop, Iran a desfășurat multiple sisteme de apărare aeriană pe teritoriul său, inclusiv platforme produse local, sisteme fabricate în Asia și baterii rusești S-300, în încercarea de a forma un scut protector împotriva atacurilor aeriene.

Doctrina Iranului include trei tipuri de sisteme de lansare a rachetelor balistice: lansatoare fixe, mobile și subterane. Lansatoarele fixe sunt situri statice, la suprafață, care sunt mai ușor de monitorizat și de țintit, în special prin imagini satelitare.

Lansatoarele mobile sunt montate pe semiremorci camuflate, iar aceste platforme sunt mutate frecvent pentru a evita detectarea. Unele rămân ascunse în zone urbane sau izolate, în timp ce altele sunt dispersate în situații de urgență. Lansatoarele subterane au fost inspirate de infrastructura din Coreea de Nord și cea a al-Qaeda.

„Iranienii întâmpină dificultăți în a lansa tipul de salve masive pe care le-am văzut anul trecut”, a declarat o sursă din domeniul apărării. „Sunt împiedicați de atacurile asupra comandanților lor, a depozitelor de armament și a infrastructurii de lansare, precum și de perturbarea sistemelor de comandă și control.”

Cu toate acestea, serviciile de informații israeliene continuă să caute lansatoarele fixe și mobile rămase pe întinsul teritoriu iranian.