Vedere din Moscova: momentul acțiunii se apropie
Pentru Moscova, documentul american reprezintă semnalul că strategia de „îndiguire“ a Rusiei nu mai este atât de fermă. Și că, de aici înainte, orice este posibil. Momentul unei acțiuni îndrăznețe ar putea fi mai apropiat decât credem.
Pe front, Rusia avansează greu și cu pierderi enorme. Dar încearcă să suplinească prin negocieri favorabile cu partea americană și ralierea unor puteri emergente. De asemenea, natura războiului pare să se schimbe.
În februarie 2026, se vor împlini 4 ani de la declanșarea războiului. În ianuarie, se va fi depășit deja durata Marelui Război pentru Apărarea Patriei, confruntarea mitică încheiată apoteotic cu căderea Berlinului și predarea Germaniei naziste.
Acum, nimic nu amintește de acea epopee.
În aproape patru ani, Rusia a cucerit puțin peste 19% din teritoriul Ucrainei, într-o confruntare despre care credea că va dura câteva zile. Forțele ruse înaintează într-un ritm de aproximativ 0,05% pe lună, raportat la teritoriul ucrainean.
Ofensiva de vară, în care Rusia își punea mari speranțe pentru spargerea frontului ucrainean, a eșuat. Dmitri Kozak, om de încredere al lui Putin încă din anii 1990 și care s-a opus invaziei Rusiei, a demisionat din funcția de șef adjunct al Administrației Prezidențiale. Chiar și printre „Z-bloggerii“, influencerii online entuziaști ai războiului, starea de spirit s-a întunecat din cauza eșecurilor militare.
Și aceasta, pe măsură ce situația financiară a Moscovei se degradează. Economia civilă se prăbușește, ratele dobânzilor cresc la niveluri dintre cele mai ridicate din lume, penuria de forță de muncă se resimte. Industria de război este singurul sector care funcționează din plin, dar se pune tot mai acut problema finanțării.
Războiul se transformă într-o cursă de rezistență. Cine va ceda primul? Ucraina, sub presiunea lipsei de resursă umană pe front? Sau Rusia, sub povara financiară?
Potrivit unei analize realizate de Institutul Internațional pentru Studii Strategice din Londra (IISS), Rusia, în criză te timp, alege să verifice rezistența și solidaritatea aliaților europeni.
Aceasta s-a materializat în valul de incursiuni ale dronelor și avioanelor de vânătoare rusești în spațiul aerian european, intensificarea atacurilor hibride și a acțiunilor de sabotaj.
Mișcările Rusiei ar viza creșterea cheltuielilor Europei cu securitatea, în detrimentul sprijinului pentru Kiev. De asemenea, frângerea voinței societăților europene în a ajuta Ucraina.
Rusia și-a întărit, în acest timp, relațiile cu puteri emergente, îndeosebi cu India și China.
Portivit analizei IISS, China s-a înclinat decisiv spre Rusia. În 2024, NATO desemna China drept „facilitator decisiv“ al războiului Rusiei din cauza vânzării de bunuri militare și cu dublă utilizare și a complicității sale la eludarea masivă a sancțiunilor.
În septembrie 2025, Beijingul a fost în sfârșit de acord să construiască conducta de gaze Power of Siberia 2, dorită de Moscova. Când va fi finalizată, aceasta va dubla exporturile de gaze prin conducte ale Rusiei către China.
În decembrie, Putin a vizitat India, pentru prima dată de la declanșarea invaziei. Mizele au fost multe, de la petrol la cooperare militară. India – principalul cumpărător de petrol rusesc – a fost afectată de sancțiunile secundare dictate de Donald Trump, iar măsura n-a făcut decât să o arunce în brațele Moscovei, după un război al tarifelor comerciale cu SUA.
Dar și Europa face pași înainte.
La summitul NATO din iunie 2025, statele membre au convenit să cheltuiască 5% din PIB pentru apărare până în 2035. Întrucât PIB-ul total al Europei este de zece ori mai mare decât cel al Rusiei, aceasta reprezintă o creștere colosală a capacității militare.
De asemenea, UE a decis să-și edifice o industrie de apărare în adevăratul sens al cuvântului. Pentru aceasta, UE a adoptat programul SAFE, un instrument financiar temporar, cu un buget total de 150 de miliarde de euro, care își propune să sprijine apărarea colectivă europeană prin stimularea cooperării industriale și reducerea fragmentării pieței de echipamente de apărare.
UE intensifică, de asemenea, presiunea asupra economiei Rusiei și a adoptat patru noi pachete de sancțiuni – cel mai rapid ritm din 2022 – și este aproape de a conveni al 19-lea pachet de la declanșarea invaziei.
Cel mai important, statele membre caută acum soluții pentru a oferi Ucrainei un împrumut de reparații în valoare de 140 de miliarde de euro, utilizând active înghețate ale Băncii Centrale a Rusiei.
Dacă se va conveni acest lucru, Ucraina se va menține pe linia de plutire și își va permite să lupte în următorii doi-trei ani, atenuând în același timp povara sprijinului pentru contribuabilii europeni.
Din est la vest, de la nord la Mediterana, europenii au accelerat pregătirile populației pentru răspunsul la crize și au început să-și reviziuască legile privind serviciul militar.
În momentul în care războiul fulger imaginat de Vladimir Putin s-a transformat într-unul de poziții, partea rusă a mizat pe răbdare și factorul timp.
Armata Ucrainei este mai puțin numeroasă. Resursele ei sunt limitate. Rusia poate mobiliza mai mulți oameni pentru acoperirea pierderilor de pe front, în comparație cu Ucraina. De aceea, și-a putut permite să adopte tactici primitive dar distructive, în care viața propriilor soldați nu valorează nimic.
În plus, rușii se gândesc că Ucraina este o democrație, care poate fi mai ușor destabilizată decât o societate condusă pe principii autoritare.
Pentru prima dată, anul 2025 aduce schimbarea factorului timp – iar acesta nu mai joacă în favoarea Rusiei.
Dar poate fi foarte bine un motiv de neliniște. Incursiunile cu avioane de vânătoare și drone pot prevesti acțiuni de destabilizare la scară și mai mare.
Anul 2025 a fost cel în care lideri politici europeni și responsabili militari și din serviciile de informații au atras atenția pe un ton tot mai apăsat că Rusia este gata să testeze forța și unitatea aliaților, într-un orizont de timp scurt, între 2028 și 2030. Dacă nu chiar mai repede.