Răspunsul la agresiunea Rusiei. Ceva semnificativ s-a întâmplat atunci când, pe 4 noiembrie, Comisia Europeană și-a prezentat raportul cu privire la extindere. Pentru prima dată, executivul european a comunicat un orizont de timp pentru primirea de noi membri: anul 2030.

Răspunsul la agresiunea Rusiei, în privința extinderii, Bruxelles iese din tiparul său obișnuit, plin de aprecieri tehnice cu privire la pașii înainte (sau înapoi) ai candidaților și asigurări ulterioare că „ușa rămâne deschisă“.

De ce această schimbare? Pentru că, din „cenușăreasa“ în care se transformase în ultimul deceniu, extinderea a căpătat acum o miză strategică. A depășit simplul cadru tehnic și a căpătat o greutate politică. Explicațiile sunt mai multe.

Răspunsul la expansiunea Rusiei

Când Ucraina și Republica Moldova au depus cererea de aderare la Uniunea Europeană, în martie 2022, imediat după declanșarea invaziei rusești, a devenit clar că o schimbare fundamentală se petrece pe fondul extinderii.

Cele două state, părți ale unor acorduri de asociere cu UE, au ieșit, dintr-o dată, din logica Parteneriatului Estic – un format de cooperare și investiții pentru stabilitate, dar fără perspectiva aderării.

Pur și simplu, UE a înțeles natura războiului Rusiei, început în 2014, imediat după ce ucrainenii au avut îndrăzneala de a-l răsturna pe fostul președinte pro-rus Viktor Ianukovici, în revoluția Maidanului.

Semnalul lui Putin a fost că vede extinderea influenței UE (la vremea aceea nu se discuta de aderare, doar de asociere) drept o amenințare strategică.

La rândul lor, europenii au înțeles că răspunsul în fața agresiunii ruse este pasul strategic înainte, prin extinderea către est, chiar dacă cele două națiuni nu erau tocmai pregătite pentru a deveni țări candidate. Însă interesul politic a prevalat în fața considerentelor tehnice.

Odată cu această cotitură strategică în vecinătatea estică, UE a dezghețat și procesul de aderare pentru Balcanii de Vest, marcat în ultimul deceniu și jumătate de tergiversări și frustrări de ambele părți.

Albania și Serbia au depus cererea de aderare la UE în 2009, Muntenegru în 2008, iar pentru Macedonia de Nord așteptarea durează din 2004.

Astăzi, procesul de extindere este dezghețat din considerente strate­gice, pe frontul confruntării nemijlocite cu Rusia sau în curtea din spate a Balcanilor de Vest.

Nevoia de schimbare a UE

Extinderea UE se produce în paralel cu un efort intern de reformare a mecanismelor de luare a deciziilor.

Cu 27 de membri statali în Consiliu – și tot atâția oameni în Colegiul Comisarilor – deciziile sunt deja greu de luat. În plus, acestea sunt marcate de veto-uri cu caracter național, cel mai adesea fără legătură cu problemele discutate.

Ungaria blochează, în principiu, orice inițiativă UE la care se poate opune. De la o declarație politică de condamnare a politicii Beijingului față de minoritatea uigură, la acordul comercial cu statele din Caraibe și probleme bugetare sau sancționarea Rusiei.