Incertitudinea este mesajul cel mai îngrijorător care vine dinspre Statele Unite, la scurt timp după un summit NATO ce părea să fi salvat fața Occidentului.
Rusia și China prind curaj
De când a afirmat că va pune capăt războiului în 24 de ore, liderul american pare că se învârte în același cerc: își manifestă deschiderea față de Moscova, condamnă atacurile rusești întețite împotriva Ucrainei, promite că va recurge la sancțiuni nemaivăzute împotriva Rusiei, vorbește la telefon cu Putin, după care ciclul se reia.
Incertitudinea de la Washington încurajează Moscova să-și intensifice atacurile împotriva Ucrainei. În timp ce demersurile lui Doland Trump de a pune capăt războiului au ajuns la un nivel de credibilitate apropiat de zero.
Lumea înțelege acum că războiul din Ucraina nu se va încheia curând. Iar China se simte la rândul lui încurajată.
Germania nu mai stă pe gânduri și se înarmează. O cotitură istorică – Foto: Profimedia Images
Într-o întâlnire din 2 iulie, ministrul chinez de Externe Wang Yi i-a transmis șefei diplomației europene, Kaja Kallas, că Beijingul nu dorește ca Rusia să fie învinsă în Ucraina.
Apoi, într-un interviu pentru The New York Times, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a avertizat că Beijingul ar putea încuraja Rusia să atace un membru al Alianței, pentru a avea mână liberă în Taiwan. Totul, la orizontul următorilor cinci ani.
Un avertisment înfiorător. Și o certitudine în incertitudinea americană: războiul din Ucraina va continua, iar Casa Albă nu are nicio pârghie eficientă împotriva lui Putin. Cu alte cuvinte, Europa trebuie să se pregătească. Și să se bazeze pe ea însăși.
Europa la vremea întrebărilor
Dacă aliații europeni din NATO au plecat relativ mulțumiți de la Haga – mai ales că Trump nu a stricat petrecerea – ei nu-și pot reprima o întrebare: se poate considera cineva cu adevărat un aliat al Statelor Unite din punct de vedere militar, câtă vreme Casa Albă a declanșat împotriva Europei un un război ideologic și economic?
Președintele francez Emmanuel Macron a sesizat contradicția în termeni chiar în preajma summitului de la Haga: Donald Trump își presează aliații să-și crească semnificativ cheltuielile militare. Iar aceștia au fost de acord. Pe de altă parte, același Donald Trump își amenință aliații cu războaie comerciale costisitoare. Ceea ce va pune o presiune suplimentară pe bugetele naționale și așa tensionate.
Problema europenilor, aflați în prima linie a confruntării cu expansiunea rusească, începe să devină tot mai mult aceea a menținerii sprijinului popular pentru politica pro-Ucraina.
Costurile războiului se fac simțite. Iar extrema dreaptă, inspirată de Kremlin direct sau indirect, atacă frontal creșterea cheltuielilor militare. Și este ciudat să constați că tocmai politicienii europeni care se inspiră din ideologia MAGA sunt cei mai mari contestatari ai înarmării Europei. De la liderul român de extremă dreapta George Simion, la președintele slovac Robert Fico. Acesta a mers până la a susține ieșirea țării sale din Alianță.
Tensiuni sunt și în micuța Slovenie, unde premierul liberal Robert Golob a mers până la a convoca el însuși un referendum privind apartenența la NATO – o carte mare, de răspuns la inițiativa care i-a fracturat coaliția.
Mai precis: partenerii săi minori, de stânga și centru-stânga, au votat în parlament pentru o consultare populară privind creșterea bugetului apărării, adoptată la Haga.
Astfel, partenerii juniori de coaliție l-au părăsit pe premier și s-au alăturat partidului conservator, de opoziție, condus de Janez Janša. Acesta critică alocările suplimentare pentru apărare dar se declară un adept necondiționat al lui Donald Trump și a ideologiei MAGA.
Răspunzând cererii președintelui american pentru mai mulți bani alocați apărării, aliații de pe Vechiul Continent au avansat ideea întăririi pilonului european al NATO.
Aceasta implică dezvoltarea unei baze industriale și tehnologice de apărare europene și multe achiziții comune. Evident, preferabil din surse europene, mai puțin americane.
Comisia Europeană a inclus această idee în planul său ReArm Europe – un buget de 800 de miliarde de euro pentru ca Europa să se apere singură până în 2030.
Însă, între presiunea americană și voința aliaților europeni de mai multă autonomie strategică, marja este îngustă. Iar impredictibilul Donald Trump mai degrabă accentuează diviziunile din tabăra propriilor aliați.
Marele plan al Germaniei
Între timp, Berlinul face o cotitură istorică. Germania vrea să crească substanțial cheltuielile de apărare la 3,5% din PIB până în 2029- inclusiv prin împrumuturi de circa 400 miliarde euro.
Pentru prima dată în ultimele trei decenii, Germania a atins în 2024 pragul de 2% din PIB pentru apărare, dar bugetul va crește simțitor în anii ce vin. O reflectare a îngrijorărilor tot mai mari legate de securitate. Dar și un stimulent pentru o economie în stagnare.
Planul german prevede și un fond special de infrastructură în valoare de 500 miliarde de euro, exceptat de la regulile stricte ale aşa-numitei „frâne a datoriei“ – ce limitează împrumuturile la 0,35% din PIB.
În paralel, Germania se pregăteşte să introducă o schemă de serviciu militar voluntar de şase luni pentru a-şi spori forţele de rezervă.
Numărul militarilor germani ar urma să crească de la 180.000 la 260.000. Iar cel al rezerviștilor să se dubleze, față de cei 100.000 actuali.
Totodată, Germania are în vedere achiziţionarea a până la 1.000 de tancuri Leopard 2 şi 2.500 de vehicule blindate Boxer pentru a furniza până la şapte brigăzi NATO în următorul deceniu, costul estimat fiind de aproximativ 25 de miliarde de euro.
Este o cotitură istorică în politica Germaniei, care a menținut forțe armate limitate după Al Doilea Război Mondial. Și un semnal că Europa trebuie să-și ia apărarea în propriile mâini.
Curierulnational.ro
Observatornews.ro
