Mai jos, cititorul poate regăsi câteva citate, cel puțin interesante și intrigante, din „Jurnal de copilărie și adolescență” al lui Geo Bogza.
Gânduri scrise între 15 și 23 de ani (deci, nu doar în adolescență, ci și la tinerețe), care poate vor trezi curiozitatea spre (re)descoperirea unui scriitor român astăzi mai puțin citit.
Totuși, ca avertisment: celebra vulgaritate bogziană (ca în „Poemul invectivă” și altele) se regăsește pe alocuri și aici, nu atât ca formulă verbală, cât ca opțiune biografică. De unde o notă de cinism și chiar misoginism, oarecum difuz, dar nu mai puțin enervant (până în punctul de a cocheta cu renunțarea la carte).
Trecând peste aceste mici sincope eventuale în relația scriitor-cititor, poate că mostrele de mai jos vor convinge de valoarea și ineditul stilului lui Geo Bogza. Care, paradoxal, dovedește pe alocuri o moralitate și un curaj aproape stoic-creștine, deși vin de la autor nu ateu (nicidecum), dar anticlerical și inconsecvent pe un traseu religios.
Dar să dăm cuvântul lui Bogza însuși:
Vulturul să fie vultur. Vulturul să fie vultur, să planeze deasupra munților, să nu coboare pe pământ, să nu se târască prin țărână. Vulturul să plutească la mari înălțimi. Iar eu vreau să fiu vultur. Și voi fi!
Să nu uit că mi-am propus ca în trecerea mea prin viață să o zgârii. Și o voi face, chiar cu riscul de a înnebuni.
Viața interioară o trăiesc cu nările larg deschise.
În mine năvălește viața ca seva în copaci.
Curierulnational.ro
Observatornews.ro
moneybuzz.ro