Părintele Nicolae Steinhardt (Nicu-Aurelian Steinhardt: numele la naştere) s-a născut la 29 iulie 1912, în comuna Pantelimon de lângă Bucureşti, fiul lui Oscar Steinhardt, inginer, şi al Antoanetei (născută Neuman). Clasele primare le-a urmat în particular şi la şcoala „Clemența” din Bucureşti (1918-1922), iar liceul la ”Spiru Haret” (1922-1929).

Potrivit propriilor sale note, la liceu a fost singurul dintre elevii de confesiune mozaică înscris la cursurile de religie creştină, scrie Agerpres.

Licențiat al Facultății de Drept a Universității din București (1934), tot aici şi-a luat şi doctoratul, în 1936. După aceea, până la izbucnirea războiului a continuat studiile la Paris şi în Anglia.

Citești și ajuți!Cumpără cartea: Dacă Dumnezeu nu ar exista de G.K. Chesterton vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

A fost avocat în Baroul Ilfov (1934-1948), funcționar la diverse întreprinderi şi instituții (1949-1959), muncitor necalificat (1964-1969). În ianuarie 1960 a fost arestat.

Referindu-se la împrejurările care au dus la arestare, Nicolae Steinhardt spunea în notele sale că s-a împăcat greu cu regimul introdus în 1947. A suferit alături de atâţia alţii, a fost dat afară din casă şi barou şi a dus-o foarte greu din punct de vedere material şi sufletesc.

„Fără el, toate celelalte se diluează, pier, nu fac doi bani. Purtarea lui și cuvintele pe care mi le-a spus în momentul plecării mele la Securitate spre a fi arestat (avea optzeci și doi de ani) m-au însoțit (tonic) pe toată durata detenției și le consider nu mai puțin vrednice de respect ori mai puțin frumoase decât faimosul «Merde!» al lui Cambourne la Waterloo. Tata: «Vezi să nu mă faci de râs, să nu fii jidan fricos, să nu te caci în pantaloni». Pentru el orice om lipsit de curaj – fie acela român, evreu sau de orice altă naționalitate – se bucura de calificativul «jidan fricos». La puțini am văzut atâta dispreț pentru lașitate”, – părintele Nicolae, despre curaj.

În anul 1959 grupul de prieteni pe care îl avea de câţiva ani a început să fie arestat, şi Nicolae Steinhardt a fost chemat la Securitate, unde i s-a cerut să fie martor al acuzării şi i s-a pus în vedere că, dacă refuză, va fi arestat şi implicat în „lotul intelectualilor mistico-legionar”, potrivit volumului „Dicționarul General al Literaturii Române”, (Editura Univers Enciclopedic, București, 2007).

Îndemnat cu putere de tatăl său, chiar certat pentru așa zisa sa nehotărâre, a refuzat să fie martor al acuzării; a fost arestat şi judecat în cadrul „lotului mistico-legionar Constantin Noica – Constantin Pillat” şi condamnat la 12 ani muncă silnică pentru crimă de uneltire împotriva orânduirii sociale a statului.