Planul de pace în 28 de puncte transmis recent de administrația SUA deopotrivă la Kiev și la Moscova în vederea soluționării, măcar și temporar, a conflictului ruso-ucrainean nu este unul chiar atât de rău și ar trebui acceptat de ambele părți beligerante.

Planul în sine nu este un acord sau un tratat de pace propriu-zis. Planul așază temelia începerii unor negocieri serioase și definitive în vederea parafării ulterioare a unui act de pace (tratat sau acord) între cele două state combatante, sub tutelă internațională (desigur, predominant americană).

Planul SUA, alcătuit de administrația Trump, după îndelungate consultări cu Kiev și Moscova, nu este chiar atât de rău pentru Ucraina. Ba chiar, aș zice cu încredere, este relativ defavorabil pentru Rusia, care și-ar fi dorit să câștige mult mai mult teritoriu ucrainean și, ideal, să alunge regimul președintelui Zelenski de la Kiev, înlocuidu-l cu un regim/ un guvern controlat de la Kremlin – ceea ce se pare că nu va obține.

Ucraina riscă să piardă mai mult dacă nu acceptă condițiile propuse de SUA

Însă, în prezent, este vlăguită iar moralul soldaților de pe linia de combat – contact (adică, front – în engleză este termenul ”line of combat contact”) este scăzut. Linia frontului este imensă, de la nord la Marea Neagră. Vine iarna; a și venit. Condițiile din liniile de apărare devin tot mai grele. Rușii și-au înmulțit și ei dronele. Dacă americanii își retrag sau își reduc sprijinul militar, condițiile de apărare ale Ucrainei vor fi mai dificile. Armele și munițiile europene nu sunt în totalitate interoperabile și nu sunt disponibile din abundență nelimitată.

Orașul Pokrovsk, unde se dau lupte intense, este aproape luat de ruși, precum și localitățile din apropierea acestuia. Orice cucerire de către ruși a oricărei localități de pe linia frontului, orice localitate oricât de mică și nivelată de bombardamente, este prezentată cu mare lăudăroșenie de Moscova pentru a întreține moralul propriilor soldați – și aceștia suficient de demotivați și deziluzionați de un război în care au fost și sunt tratați destul de rău de comandanții lor. (Nu, nu a fost un război glorios pentru Moscova.)

Însă, ideea din vara anului 2024, care a circulat pe blogg-uri pro-rusești, a fost aceea de divizare a Ucrainei în două jumătăți, respectiv pe linia râului mare Nipru, care străbate țara cam pe la jumătatea teritoriului țării. Tot ce se situează la est de Nipru, (respectiv malul stâng al râului, privit spre gura de vărsare în Marea Neagră), ar fi trebuit să fie în mâinile Rusiei, definitiv. Asta ar fi însemnat – iar rușii nu își abandonează repede planurile de expansiune! – un spațiu imens, cam o jumătate din toată Ucraina, inclusiv (atenție!) toate suburbiile și localitățile din jurul Kievului situate de est de cursul Niprului. Totodată, Rusia ar fi obținut și mai mult spațiu la Marea Neagră, prin trasarea foarte bicisnică a spațiului maritim și aerian în funcție de revărsarea apelor Niprului în mare.